S-a născut la 19 aprilie 1907, în familia agricultorului Nicolae Stoica din Botoşeşti-Paia, judeţul Dolj. După şcoala primară din localitatea natală, între 1922 şi 1930, tânărul Ştefan Stoica a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea. A fost hirotonit pe seama parohiei din satul natal, pentru ca mai apoi să fie transferat la Urdiniţa, comuna Brabova. În perioada interbelică, preotul Stoica a militat pentru renaşterea spirituală a României, aşa cum o invoca Mişcarea Legionară. După instalarea guvernului naţional-legionar, părintele Stoica nu a depus o activitate politică militantă, cum nici la rebeliune nu a participat. În schimb, deoarece păstra legăturile cu prieteni care odinioară activaseră în mişcare, la 30 decembrie 1942, părintele Stoica a fost internat pentru câteva luni în lagărul de preoţi de la Mănăstirea Tismana. Din aceleaşi motive, după schimbarea politică a României din 1944, la 20 octombrie, părintele a fost internat din nou în lagărul de la Târgu Jiu, pentru ca două luni mai târziu să figureze la Lugoj. A fost eliberat la 30 martie 1945, întorcându-se la parohia din Urdiniţa. Pentru că reprezenta un reper de moralitate şi spiritualitate în comunitate, autorităţile comuniste îl urmăreau informativ. Părintele Stoica nu avea manifestări împotriva regimului, înţelegându-şi rolul pe care îl avea faţă de credincioşi pentru păstrarea şi cultivarea credinţei creştine. Cu toate acestea, organele de represiune i-au inventat o încadrare juridică, astfel încât, în 1950, l-au condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru pretinse ilegalităţi comise în perioada antonesciană. A executat 4 ani şi 3 luni din pedeapsă, părintele întorcându-se în mijlocul credincioşilor săi. După 1958 a început un alt val de represiune. Din nou, organele de represiune au căutat să-l condamne pe părintele Stoica la alţi ani de detenţie. De data aceasta, procedura a fost simplificată. La 27 iunie 1959, părintele Stoica a fost arestat din nou, pentru ca o lună mai târziu să primească o decizie de trimitere în lagăr de muncă pentru 72 de luni. Până în 1962 a fost anchetat la Securitatea din Craiova, apoi mutat la Jilava, Galaţi şi în lagărul de muncă de la Periprava. La 9 mai 1964 a fost eliberat, întorcându-se la parohia sa. După arestarea din 1959, familia preotului a avut foarte mult de suferit. Soţia şi fiica au fost scoase din învăţământ şi din locuinţă. De asemenea, după eliberare, părintele Stoica a fost urmărit şi anchetat constant de Securitate, până în decembrie 1989.